Dacă-i 17 e Cenaclu la Roşia

                                              Dacă-i 17 e Cenaclu la Roşia vor zice cârcotaşii!

         Primul am fost eu, Viorel Ianc, cel care şi-a îngăduit să scrie după traire şi imaginaţie, după mine a venit domnul Suciu care a scris in legatura cu a doua intalnire, iar acuma,  a treia oară  profesorul Gabriel Iakab, aseaza un „corolar”. Luati aminte:

Permanenţe

Strămoşii cei din veacuri, ce-au fost şi s-au dus

Răspunzând chemării făcute de sus,

Lăsatu-ne-au nouă, ce astăzi trăim ici,

Şi limbă şi crez, doar să nu fim peltici.

Crezut-au strămoşii, pelasgii şi tracii

Că fanfaroni laşi le vor fi urmaşii?

Dar dacii şi geţii, vitejii luptători

- Mă-ntreb ca român şi eu adeseori -,

Cum vor urla din Ceruri spre noi, cei de azi,

Feştile-nnegrite legate-n grumazi?

Pământul acesta, Grădină divină,

Ce oasele lor acum le hodină,

Le strigă Dreptatea purtată în sică,

Cheamă-Adevărul din era antică,

Căci noi nu mai ştim Adevăr şi Credinţă,

Dreptate, Iubire, … ce-i O Fiinţă!

Alergăm s-adunăm, s-avem avuţie,

Că suntem plini şi pâşini de prostie!

Ne pasă de „mine”, nu ne pasă de „noi”,

Trăind în minciună, ură şi gunoi.

Singura scăpare acestui neam străvechi

E Cel ce ne-a dat gură, ochi şi urechi;

Căci Adevărul Său şi Dreptatea-I bună

Ne pot a reda virtutea străbună,

C-apoi să ne-ndrume de-acum şi până-n veci

Prin valurile vieţii, calde sau reci,

- Fiind Pronia întregii existenţe -

Dând Doamne, acestui neam, Permanenţe

          

              profesor Gabriel – Karol Iakab 

                                                               (31.01.2011)