Piatra – Hristos

                          Piatra … a ajuns în capul unghiului ( Mt. 21 , 42 . )

Cu vrerea Tatălui , cu ajutorul Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh , în data de 30 nov . 2010 , Prea Sfinţia Sa , întru Sofronie al Oradiei , răspunzând dorinţelor noastre , înconjuratde un sobor de preoţi , diaconi , de faţă fiind autorităţile locale , domnul primar Lăzău Ioan , fiu al satului , consilieri locali ai comunei Căbeşti şi un număr mare de credincioşi , au pus piatra de temelie la Gurbeşti , parohia Remetea , protopopiatul Beiuş , la noua biserică cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Sfântul Proroc , Ilie .

Ziua de 30 nov. Este ziua de pomenire a Sfântului Apostol Andrei , fratele Sfântului Apostol Petru , întâiul chemat al Mântuitorului la slujirea Evangheliei , ocrotitorul României şi părintele strămoşilor şi al nostru , cei de astăzi , concretizat prin acest lucru : că , credinţa În Hristos adusă de Sfântul Apostol Andrei a zidit biserici , iar noi , cei de azi păstrând neştirbită învăţătura , pe aceeaşi temelie a apostolilor , luând aminte la vrednicia părinţilor , a strămoşilor , dorim a ne învrednici de aceeaşi cinste de a ctitori o „ bazilică” pe măsura vremurilor şi a cerinţelor de astăzi .

Această piatră pusă pe temelia lăcaşului de cult , nu este una obişnuită , „ ci piatra” care simbolizează pe Hristos Mântuitorul , Fiul lui Dumnezeu Tatăl în care credem şi pe care se întemeiază credinţa noastră . Aceasta este piatra pe care au nesocotit – o ziditorii , aceasta a ajuns în capul unghiului ; de la Domnul s – a făcut aceasta , minunată este în ochii noştri ( Mt 21 , 42 ) .

Pe această „piatră”  dorim a ne întemeia credinţa „dată sfinţilor” , odată pentru totdeauna ( Iuda 1 , 3 ) , nestrămutată de la el , pe această credinţă dorim a ne întemeia faptele şi a ne împărtăşi de darul Dumnezeiesc din Sfintele Taine .

Pentru aceasta este nevoie de un nou locaş de cult , dar şi pentru a avea un spaţiu mai mare pentru desfăşurarea serviciilor religioase şi totodată , prin lucrul nostru să aducem cinste înaintaşilor noştri : „ privind cu luare aminte cum şi – au întemeiat viaţa , şi – au urmat credinţa” ( Evr. 13 , 7 ) .

Tuturor cititorilor ziarului nostru de aproape şi pretutindeni , tuturor fiilor neamurilor lumii întregi , pace divină , bucurii duhovniceşti , de naşterea Domnului , Anului Nou şi Bobotezei . La Mulţi Ani !!

Gurbeşti , 14 . decembrie 2010                              Preot paroh

                                                                                   Vlaş Toma

Încă un pas spre.... Dunnezeu!

        Nu mă consider o bună oratoare, nu sunt nici chiar scriitoare şi nici măcar gazetar ci sunt o simplă locuitoare a acestui sat. Destinul a făcut ca în urmă cu şase ani să-mi las satul meu natal Remetea şi să vin alături de soţul meu Dan, împreună cu care să-mi întemeiez o familie. Timpul scurs este destul de scurt dar am fost primită şi asimilată de cei din jur, parcă aş fi trăit aici din totdeauna.

         Gurbeştiul este un sat mic cu locuitori cu suflet mare, sunt prietenoşi, harnici, buni gospodari şi cu multă omenie, lucruri care m-au ajutat să mă integrez foarte repede.

         Nu vreau să insist asupra biografiei mele şi nici chiar a satului ci aş vrea în câteva cuvinte să vă relatez un eveniment important care a avut loc în satul nostru pe data de 30 noiembrie 2010 ( de Sărbătoarea Sf Apostol Andrei) acela de a sfinţi şi a a pune piatra de temelie la locul unde cu ajutorul Bunului D-zeu şi a oamenilor din sat  şi nu numai se va ridica o noua biserică ortodoxă.

        Dacă în urmă cu un an de zile s-a făcut un prim pas, acela de a se forma Comitetul de iniţiativă pentru ridicarea noii biserici, iar acel lucru era doar un vis sau o dorinţă a celor câteva zeci de credincioşi ortodocşi din sat iată că în sfârşit s-a realizat încă un pas important deşi greul deabia începe.

         Şi dacă în urmă cu aproximativ 300 de ani strămoşii nostri au reuşit cu eforturi mari pentru acea vreme, să facă o bisericuţă de lemn acoperită cu şindrilă, care renovată dăinuieşte şi astăzi noi cei din prezent de ce nu am reuşi să ridicăm una mai trainica, mai frumoasă, modernă, după zilele noastre, posibilităţile mileniului 3.

       Pentru gurbeşteni faptul că l-am avut printre noi pe PreaSfinţia Sa, Episcop al Oradiei Sofronie Drinceg alături de Preot Protopop Ioan Nat Balint, un numeros sobor de preoţi şi diaconi din împrejurimi a fost un lucru deosebit de emoţionant trăit de noi la cote înalte. În aşteptarea alaiului au fost prezente autorităţile locale, locuitorii satului Gurbeşti precum şi oameni din satele vecine Josani, Căbeşti şi Remetea. La sosire PreaSfinţia Sa a fost întâmpinat între cele două sate, Josani şi Gurbeşti de mesageri ai satului călare şi care cu respectul cuvenit i-au condus până la intrarea în sat, unde un grup de băieţi şi fete îmbrăcaţi în costume populare l-au întâmpinat cu pâine şi sare. Tot aici, la locul hărăzit pentru noua biserică domnul primar al comunei Căbeşti şi fiu al satului i-a adresat urarea de „Bun venit!”.

        Mare şi bun a fost Domnul Dumnezeul nostru care a ţinut cu noi şi deşi cerul era încărcat cu nori, un frig pătrunzător, totuşi nu a plouat, ceremonia urmându-şi cursul în condiţii optime.

După oficierea slujbei de punere şi sfinţire a pietrei de temelie a urmat citirea hrisovului de către Pr. Protopop Ioan Nat Balin care închide documentul după citire recipient de oţel inoxidabil, turnat în ciment alături de piatra de temelie. Ceremonia se încheie cu cuvântul de învăţătură rostit de Episcopul Oradiei, PreaSfinţitul Sofronie Drinceg. Urmează o scurtă vizită la biserica veche, monument istoric, unde PreaSfinţia Sa semnează în cartea de onoare a bisericii, remarcând că în urmă cu 30 de ani antemergătorul dânsului, Episcopul Vasile Coman a fost prezent şi asemeni dânsului a semnat în cartea de onoare.

          La final oamenii plini de pioşenie s-au împrăţtiat pe la casele lor cu mulţumirea sufletească că au asistat la un eveniment deosebit, pentru unii probabil unic în viaţă. Înainte să închei întrucât suntem în postul Crăciunului şi in pragul Sfintelor Sărbători de iarnă, doresc tuturor gurbeştenilor şi a celor care citesc ziarul nostru multă sănătate, bucurie, Crăciun Fericit, Sărbători Fericite şi un sincer, călduros La Mulţi Ani!

 Gurbeşti 08.12.2010                                                                                 Felicia Lezeu 

Naşterea Domnului

Naşterea Domnului este cel dintâi praznic împărătesc cu dată fixă, 25 decembrie. Cea mai veche atestare a prăznuirii Crăciunului datează de la finele secolului al III – lea, de când istoricul bizantin Nichifor Calist  consemnează, pe timpul persecuţiei dispuse de împăraţii Diocleţian şi Maximian, că aproximativ 20.000 de mucenici au fost arşi de vii într-o biserică din Nicomidia, unde şi în jurul căreia se adunaseră să prăznuiască ziua Naşterii Domnului. De la ziua sfântă a Naşterii Domnului Iisus au trecut 2005 ani. Atunci s-a auzit şi primul colind. Se deschisese cerul revărsând lumină, corul heruvimilor cânta imne de slavă – primele colinde care străbăteau văzduhul: “Slavă întru cei de sus şi-ntre oameni bunăvoire şi pace pe pământ.”

Cu toţii s-au bucurat şi au dus vestea cea mare în oraş zicând: “Hristos s-a născut”, veste care a ajuns şi în spaţiul Carpato – danubiano – pontic, locuitorii acestor locuri devenind creştini.

Pr. prof. Nicolaie Necula spunea despre colinde: “ele sunt rezonanţe afective de înaltă sensibilitate şi de puternică intensitate, creînd o atmosferă cu totul specială în trăirea religioasă.

Colindele înfăţişează evenimentul de extraordinară importanţă al venirii Fiului lui Dumnezeu întrupat, într-un nimb de o deosebită frumuseţe şi duioşie. Păstrate din moşi strămoşi şi cântate fără întrerupere, din generaţie în generaţie, în noaptea sfântă a naşterii Mântuitorului, colindele vestesc mesajul de mântuire, de pace şi de bună înţelegere adus de cel care s-a întrupat pentru ca lumea să aibă viaţă şi belşug.”

Aceste colinde sunt valori şi creaţii nepreţuite ale poporului român şi fac parte din tezaurul nemuritor al culturii noastre româneşti. Este o mare binecuvântare pentru noi, pentru cultura românească că aceste colinde ne duc, mergând pe firul inspiraţiei lor melodice până la începuturile noastre creştineşti şi româneşti. De aceea ele fac parte din folclorul poporului nostru. Ele se cântă sau se recită pe la ferestrele creştinilor şi acest lucru se face cu dragoste şi dăruire.

Dacă ne-ar întreba cineva care este originea acestor colinde, trebuie să răspundem că ele s-au născut odată cu plămada noastră românească, izvorul lor fiind acele cântări din noaptea sfântă a Naşterii Domnului. Ele sunt dovezi de mare însemnătate pentru originea şi autohtonia noastră românească.

De asemeni colindele sunt purtătoarele, părtrâtoarele, apărătoarele învăţăturii creştine adevărate imne de laudă aduse lui Dumnezeu, evocări de idei şi sentimente naţionale, înfăţişând istoria poporului nostru de la “Bădica Traian”, adică de la începuturi şi sunt îndemn la unitate în cuget.

Luminaţi de raza lucitoare a stelei lui Iisus colindăm an de an, ducem vestea Naşterii Domnului spre noi generaţii, cinstind astfel Pruncul Sfânt pe tatăl Ceresc şi neamul românesc.

 

Hoi, scoală-te, hoi om bun

Hoi, scoală-te, hoi om bun,

Că vin sfinţi de-ai lui Crăciun

Tot cântând şi fluierând.

Pe Dumnezeu lăudând.

Cu nişte vorbe frumoasă

Cum sunteţi şi dumneavoastră.

Dacă gazdă nu ne crezi

Ieşi afară şi ne vezi,

Că suntem cu haine verzi.

Şi ne ploaie, şi ne ninge

Şi ne bate-o vreme re

Sub straşina d’altuie

Fire-ai, Doamne, iertător!

Nici ne ploaie, nici ne ninge,

Numa ce s-o pogorâtu

Un pâlcaş dă porumbaş

Cu glăsuţ dă fecioraş

S-o scoborât pă pământ

Fiuţul tatălui sfânt.

Inf: Lezeu Miron

Gurbeşti

Răsăritul

Răsăritu-i răsărit

Do stea mândră luminoasă.

Nu mi-i steagu luminosu,

Ci mi-i steagu lui Hristosu;

Ce luceşte şi slipeşte,

Nimeni Doamne nu mi-l vede.

Numai domnii ce mi-l vădu:

Doi o trii o filostofi.

Filostofi arăduielii

Tăt pă steagu stelielii.

Cându-şi fusă la un locu,

La dun locu-i la mijlocu,

Părdă curtea lui Irodu,

Steaua li să ascundele.

Filostofi în curţi intrară:

- Bună zua, ce mi-ş dară?

Şi Irod îi grăiele:

- Sănătoşi, voi, filostofi!

Ce cercaţi, voi, filostofi?

- Noi cercăm, da nu d-aflămu

D-a lui craiul cel tânăru;

Doar aice s-o născutu!

- Ba aice n-o născutu;

Treceţi-nainte şi-l cercaţi!

Dacă voi li-ţi şi d-aflale

Înturnaţi napoi şi-mi spuneţi!

Să mă duc şi eu la ielu,

Să mă închinu-şi eu Lui.

Filostofi arăduiele

Tăt pă steagu stelielii.

Când îşi fusă la dun locu

La d-un locu, la mijlocu,

Părdă curtea lui Crăciun,

Steaua li şi d-arătale.

Filostofi-n curţi intrară

- Bună zua, ce mi-ş dară?

Şi Crăciunuşi grăiele:

- Sănătoşi, voi, filostofi!

Ce cercaţi, voi, filostofi?

- Noi cercăm şi nu d-aflămu

D-a lui craiu cel tânăru;

Doar aice s-o născut!

- Da, d-aice s-o născut;

Poatele îi şi născut.

În iesluţa boilor,

În florile fânului,

În paile grâului,

Mândru fieş s-arătale.

De trei ori în trei chipuri:

Când s-arătă-ntâia oară,

Cum îi pruncu mai soboru,

Dă-i mai drag părinţiloru;

Când s-arată a doua oară,

Cumu-i fecior mai fecior,

Da-i mai drag oamenilor;

Când s-arătă a treia oară,

Cumu-i omu miez dă omu,

Dă străbate cărunţeşte.

Şi mi-ş calcă legi direpte,

Cinste mare ce-l cinsteşte

Cu cinci mânji dă tămâie

Şi cu nouă dă făclie,

Scutecaş dă bumbăcaş,

Faşe groasă dă mătasă.

Maica Sfântă-şi grăiele:

- Cinstească-vă Dumnezeu

Cum cinstiţi voi fiul meu!

Filostofi să bucurară,

Pă Irodu-nconjurară,

Tot mai tare-l tulburară.

Şi te-ntoarce cruce-n masă

Să fii gazdă sănătoasă!

Şi te-ntoarce busuioc

Să fii gazdă cu noroc!

Ref: Corinde mi-i, Doamne.

(Colind cântat la Remetea)

Inf. Tirla Dumitru – Gurbeşti.

PRIMA TROIȚĂ DIN GURBEŞTI

În urma călătoriilor şi pelerinajelor prin ţara noastră dar şi prin străinătate, văzând că majoritatea oraşelor şi satelor ortodoxe au la intrare o troiţă, am constatat cu regret ce pustiu arăta satul nostru fară nicio troiţă. De multe ori când vedeam o troiţă frumoasă ne gândeam că ar fi potrivită şi la noi.

Ideea în sine de a pune o troiţă la Gurbeşti a venit pe 6 decembrie 2008 când am şi împărtăşit gândul părintelui Toma la biserică. Părintele s-a bucurat auzind vestea şi ne-a dat binecuvântare să ne apucăm de treabă.

Neavând nicio experienţă de acest gen, la început a fost destul de greu. Fiind foarte entuziasmaţi am vrut să comandăm o troiţă sculptată în stil maramureşean, însă a aparut si prima dezamagire: nu ne puteam permite, costurile fiind prea mari. Am încercat în alte părţi, interesandu-ne de la preoţi sau credincioşi care au mai făcut astfel de monumente. Încetul cu încetul am reuşit să ne pregătim şi să adunăm şi cele necesare. Am găsit apoi un om, un meşter potrivit care să pună în practică proiectul, Romi din Josani.

Desigur că au existat şi multe ispite (o buna perioadă nu am gasit lemn potrivit, ori nu era timp, ori nu stiam unde o vom amplasa etc.), la un moment dat chiar, ne-am pierdut nădejdea crezând că nu o mai terminăm niciodată. Am pierdut însă, din vedere faptul că atunci când faci un lucru plăcut lui Dumnezeu, El îţi este alături şi te ajută, mai mult decât îndrăzneşti să ceri.

Astfel, am reuşit într-un final să terminăm troiţa, dar nu când ne-am propus noi, ci când a vrut Dumnezeu şi cum a vrut El. Astfel a ieşit bine, chiar cu mult peste aşteptările noastre. Am găsit apoi un loc, credem noi, potrivit unde a fost aşezată şi sfinţită pe data de 14 septembrie 2010 de Ziua Crucii. La sfinţire au participat alături de părintele Toma, preoţi din sate vecine (Pr.Ciprian de la Petreasa, Pr.Mihai de la Căbeşti şi Diaconul Florin din Italia), reprezentanţi ai Primăriei Căbeşti (Primar Lăzău Ioan-Vasile, Viceprimar Uşvat Ioan) şi numeroşi săteni, credincioşi a-i Bisericii nostre.

Vrem să mulţumim în primul rând lui Dumnezeu pentru ajutor şi apoi tuturor celor care ne-au ajutat într-un fel sau altul, Slavă Domnului că au fost mulţi, din acest motiv nu o să-i enumerăm aici ca nu cumva din neatenţie să uităm pe cineva, suntem însă siguri că Dumnezeu îi ştie pe toţi şi că le va răsplati. Ne-am bucurat foarte mult că la sfinţire au participat un număr însemnat de credincioşi, doar troiţa a fost făcută pentru întreg satul Gurbeşti şi ca binecuvântare pentru orice trecător.

Ne bucurăm de asemenea şi credem că şi Hristos Se bucură când cineva nu numai că trece pe lângă troiţă făcându-şi semnul Sf Cruci, dar şi pune o floare, o lumânare sau o candelă.

Nădăjduim că Bunul Dumnezeu ne va ajuta ca şi pe viitor să putem face asemenea lucruri şi să dea gândul cel bun şi altora să ni se alăture.

CODREAN IOANA AMALIA

LĂZĂU FLORIN