Dacă-i 17 e Cenaclu la Roşia vor zice cârcotaşii!
Primul am fost eu, Viorel Ianc, cel care şi-a îngăduit să scrie după traire şi imaginaţie, după mine a venit domnul Suciu care a scris in legatura cu a doua intalnire, iar acuma, a treia oară profesorul Gabriel Iakab, aseaza un „corolar”. Luati aminte:
Permanenţe
Strămoşii cei din veacuri, ce-au fost şi s-au dus
Răspunzând chemării făcute de sus,
Lăsatu-ne-au nouă, ce astăzi trăim ici,
Şi limbă şi crez, doar să nu fim peltici.
Crezut-au strămoşii, pelasgii şi tracii
Că fanfaroni laşi le vor fi urmaşii?
Dar dacii şi geţii, vitejii luptători
- Mă-ntreb ca român şi eu adeseori -,
Cum vor urla din Ceruri spre noi, cei de azi,
Feştile-nnegrite legate-n grumazi?
Pământul acesta, Grădină divină,
Ce oasele lor acum le hodină,
Le strigă Dreptatea purtată în sică,
Cheamă-Adevărul din era antică,
Căci noi nu mai ştim Adevăr şi Credinţă,
Dreptate, Iubire, … ce-i O Fiinţă!
Alergăm s-adunăm, s-avem avuţie,
Că suntem plini şi pâşini de prostie!
Ne pasă de „mine”, nu ne pasă de „noi”,
Trăind în minciună, ură şi gunoi.
Singura scăpare acestui neam străvechi
E Cel ce ne-a dat gură, ochi şi urechi;
Căci Adevărul Său şi Dreptatea-I bună
Ne pot a reda virtutea străbună,
C-apoi să ne-ndrume de-acum şi până-n veci
Prin valurile vieţii, calde sau reci,
- Fiind Pronia întregii existenţe -
Dând Doamne, acestui neam, Permanenţe
profesor Gabriel – Karol Iakab
(31.01.2011)
