Presaţi de multiplele probleme , nu am avut prea mult timp pentru bilanţuri , deşi aruncând o privire în spate , nu putem să nu remarcăm mobilizarea exemplară , starea de emulaţie a tuturor , până şi primarul şi – a suflecat mâinile şi a purces la acţiuni şi activităţi în legătură cu una din cele mai reuşite activităţi a anului „Ziua satului Gurbeşti” , prilej cu care am ieşit în faţa oamenilor , nu numai cu bucate şi băutură , ca mai peste tot , ci şi cu o carte legată de istoria satului , această foaie numită „Ziarul de Gurbeşti” , un frumos program artistic , hrană de suflet , într – un cuvânt . Cuvânt de mulţumire tuturor celor care s – au implicat dar şi celor care , din diverse colţuri de ţară şi judeţ , ne – au onorat cu prezenţa lor contribuind la un loc cu frumoasa sumă de 6000 de lai . Cu atât mai mult lăudabilă această întâlnire cu cât cele puse pe masă au fost cu precădere aduse de săteni iar bucatele pregătite de mâinile măiestre a harnicelor gospodine din sat . Ne – am ospătat , ne – am cinstit şi omenit dar a trebuit să ne apucăm de treabă , am purces la culegeri de informaţii în legătură cu proiectul pentru biserică punct de plecare a multora din celelalte lucruri . De remarcat că prin străduinţe şi încercări succesive am reuşit să coborâm preţul proiectului de la 165 milioane la 90 cu decontări succesive de 30 de milioane în funcţie de etapele de realizare , ultima fiind la predarea proiectului . Sigur că iniţial am realizat studiul geo , ridicarea top şi certificatul de urbanism , lucruri la care s – au implicat şi înhămat cele 2 fete Ianc Ana Maria şi Ianc Cristina , una inginer topograf şi fiică de gurbeştean iar cealaltă de asemenea . Se impunea pregătirea terenului în vederea trasării fundaţiei bisericii . A fost nevoie de a disloca peste 300 metri cubi de pământ , lucrarea s – a realizat în parametri normali , organizându – se o licitaţie deschisă la metru cub săpat – dislocat şi transportat în rampă . Cu acest prilej am primit oferte de la 7 firme sau persoane fizice , preţul pornind de la 1 leu şi 70 per metru cub săpat şi dus în rampă ajungând la final la 1 leu şi 5 bani de la 2 firme , optând în cele din urmă în favoarea lui Contraş Marin , om cu rădăcini în Gurbeşti şi cu contribuţie la ridicarea bisericii la întâlnirea cu fii satului . Cu profesionalism şi organizare bună , în 2 zile lucrarea a fost gata , în parametrii ceruţi , bineînţeles prilej de unele remarci a unor binevoitori din rândul sătenilor . Văzând că nu e glumă şi că suntem hotărâţi să atacăm frontal problema , fără să vrem am stârnit o serie de polemici în rândul sătenilor , sau mai bine zis ai enoriaşilor . Ele se refereau la observaţia unora care din păcate s – au mulţumit doar la „Sfaturi populare” uitând să şi contribuie la rotunjirea sumei în legătură cu ridicarea bisericii . În adunări cetăţeneşti succesive dar şi duminica după slujbă la biserică am abordat această problemă delicată astfel : de la prima întâlnire realizată în decembrie anul trecut la şcoală urmată de discuţii în sânul bisericii după Sfânta slujbă de Crăciun , prilej cu care s – a ratificat programul de construire a unei biserici noi propus de un comitet de iniţiativă în urmă cu mulţi ani , comitet de iniţiativă care vine cu o sumă de 34 de milioane de lei şi o propunere de biserică de dimensiuni mici dar cu demisol şi un design deosebit de atrăgător . Cu acest prilej se adună primii bani prin subscripţie publică pe bază de tabel , bani donaţi de cei care imbrăţişează ideea de construire de biserică nouă după modelul prezentat în adunările succesive şi cu modificări importante realizat de Cristina Ianc . Ceea ce e curios , discuţiile şi polemicile pornesc la mai bine de 6 luni de la demararea activităţii şi stabilirea obiectivelor şi nu pornesc de la cei care au cuplat la idee ci de la cei care stau pe margine şi pozează în lideri de opinie separată . Acum , ca om care m – am implicat , am chemat la lucru , am invitat la sărbătoarea Fiilor Satului , am îndemnat pre muţi să ne ajute din afara satului , am cerut bani în baza unui program adoptat împreună , în baza unui proiect fie el şi incipient în formă de poze , arătând şi motivând , asta vrem să facem , la asta ne trebuie ajutor . Normal că unuia care n – au discutat cu nimeni , n – a cerut nimănui nimic , n – a arătat cuiva poza obiectivului , normal că îi este uşor şi i se pare firesc să schimbe macazul dar nouă , celor care avem responsabilitatea implicării cu bani şi muncă nu ne este tot una . Cu toate discuţiile am avut plăcuta surpriză să constat ritmicitatea contribuţiei cu toate discuţiile şi disfuncţiile şi subliniez că din decembrie 2009 şi până la Ziua Satului s – au adunat în jur de 33 de milioane lei , dar de atunci şi până astăzi , 24 .11.2010 s – au adunat aproape tot atât , respectiv 31 de milioane şi 500 de mii cu promisiuni şi de la alţi enoriaşi . Pe cine ar trebui remarcaţi ? În primul rând Aurelu Dejului , plecat de mult din sat fără familie şi cu o infirmitate , vine lângă noi şi donează 10 milioane de lei . Gest frumos şi care vine să întărească vorbele mele legate de cele 2 categorii de gurbeşteni , respectiv una care doarme în Gurbeşti iar cealaltă dislocată fizic în alte localităţi din ţară , în care viaţa şi vremurile i – a purtat dar care au rămas în sufletul lor cu o dragoste neţărmuită faţă de Gurbeşti şi gurbeşteni . Mulţumim Aurel , Dumnezeu să fie alături de tine şi de familia ta , eşti şi ai fost unul de – al nostru iar prin gestul tău nobil ne – ai demonstrat încă o dată că prioritar ar trebui să fie sufletul pentru că refuz să cred că nu ai avut ce să faci cu banii aceştia . Vom prinde odată , vom face biserică . Aşa să ne ajute Dumnezeu !
24.11.2010 Viorel Ianc
miercuri, 24 noiembrie 2010
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
Cronica lunii iulie 2010
Aşadar iată-ne puşi în postura să pornim la drum lung sper eu , cu fapte , întâmplări , realităţi trăite neplăsmuite de minţi înfierbântate, dornice de trăiri înalte , fără suport real.
Cred că aţi observat în scrierile mele , nu foarte multe , că centrul pământului, este la deal , acolo unde m – am născut , acolo unde de fapt a văzut lumina zilei şi părintele Iancu Ioan , asemenea domnului inginer Firicel Nicolae . Deşi puţini la număr , ’’Delanii’’ au constituit nucleul dur al satului Gurbeşti , de ce ? pentru că întotdeauna au fost primii la lucru şi ultimii la toate cele . Poate mă întrbaţi : ’’ Ce înţelegi Viorel prin – toate cele ? – ’’ şi eu vi – aş răspunde :
– Când şi – au dorit ca tot omul să – şi poată face casă pe vatra părintească , acolo unde se născuseră părinţii , moşii şi strămoşii , chiar dacă acolo şi - au adunat materialele piatră , cărămidă , grinzi , coarne şi celelalte , n- au primit ’’plan’’ . Obligaţi fiind să le mute în centrul satului pentru a realiza alinierea şi integrarea în perimetrul construibil sau amânarea construcţiei pentru timpuri care va să vină .
Atunci când copiii lor îşi doreau ca şi ceilalţi copii din sat să poată învăţa la lumina unui bec electric . Nu ! Cei de la deal nu puteau pentru că erau înafara zonei construibile şi feri Doamne să le dai egalitate de şansă .
Au venit vremuri mai bune şi s – au îndurat şi de ei săracii să – i lase să – şi facă o casă acolo unde doreau dar , curent electric , vezi Doamne dacă îşi cumpără sau îşi fac stâlpi . Culmea , şi - au făcut . Şi – au făcut şi şi – au tras curent electric . Dar nu aveau drum . Pe timpul colectivului drumul se mutase alături . Pe unde vă închipuiţi ? Prin vatra căşii popii , a bunicului meu , adică pe mai scurt , unde m – am născut . Pe drumul vechi , vacile intrau până – n brâu , ca să nu zic până în uger . La pas spre imaş şi dinspre imaş . Mai bine de şase – şapte ani , ’’ cu indulgenţie’’ povestind .
Prin noi înşine , ar fi zis liberalii lui Brătianu , şi îmi fac pantofii în familie , ar fi zis Ceauşescu , în anii de glorie revoluţionară , tot aşa , prin ei înşişi şi – au făcut drumul mai mult cu ajutorul lui Marin decât cu acelor îndreptăţiţi ai vremii şi ai vremurilor .
Aveau drum , dar nu aveau apă ca toată lumea , la Valea Borrâ vacile se uitau la cantarigul lăsat sus , inspirat parcă din Setea lui Zaharia Stancu , dacă astăzi mai ştie cineva despre ce e vorba .
Acolo se năşteau copii asistaţi nu de medic sau infirmiere calificate , ci de Tiţa Bradii , moaşa mea care ştia ce , de ce şi cum . Cu mintea – i ascuţită de ţărancă trecută prin greutăţile vremii şi ai vremurilor , cu un optimism robust , o discriminare pozitivă , călcând în picioare probleme mărunte , ştia să ajungă la suflet şi să atenueze durerea găsind soluţii spontane . Greu de înţeles şi astăzi dar demn de povestit şi de apreciat . Povestind la gura sobei vrute şi nevrute , întâmplări , adevăruri trăite întotdeauna cu tâlc şi pildă de urmat , lăsând să se creadă că ’’ a băga bogoi’’ era principala ei îndeletnicire , premulţi şi premulte le – a pus împicioare .
Ioane Cocului , Bătrânu , cu mulţi ani de prizonierat la ruşi , cu experienţe teribile despre lucruri auzite şi neauzite , era sufletul şi inima caldă pentru că , la rândul lui văzuse mai multe decât putea şi reuşea să povestească .
Gheorghie Petriţ , mic de statură , înalt la sfat , poate numai Delavrancea a reuşit din Ştefan Vodă să lege epitete mai frumoase alături de un om nelipsit din strana bisericii din Gurbeşti .
Dumitrea Petriţî trecut prin multe ca şi Ioanea Cocului, dar prin Galiţia făcând parte din trupele Austro Ungare, iar la lumina tăciunilor Băşagului din dâmbul Lăzuţî , povestea agale , cum numai Bonce trecut prin aceeaşi experienţă reuşea să te ţină fără să dormi o nopte întregă , ascultându –l .
Cred că Dumnezeu a rânduit ca dorinţa lor aprigă să se transforme în realitate şi în anul de graţie 2010 , după îndelungi discuţii şi deliberări ne – am hotărât să ne prezentăm într – un număr important la adunarea Urbarialei Josani – Gurbeşti – Goila unde preţ de 5 minute s – a demonstrat ce poate însemna unitatea şi hotărârea unui sat . Atât ne – au trebuit dovedind că discuţiile sterile , că cela vrea , ălalalt nu , şamd. , iar în decurs de 2 săptămâni , printr – o implicare exemplară a tuturor celor implicaţi , curgea apă la Valea Borr dar şi spre Avrame Şchiopului .
Sigur că ei şi – ar fi dorit ca satul să se implice şi să – i ajute mai mult dar decând e lumea cei sătui nu au prea înţeles pe cei flămânzi şi tot aşa , sătenii le – au dat posibilitatea încă odată să se afirme şi să lupte pentru că numai aşa vor şti preţui ce au câştigat . Sigur că filmul activităţii îi are în centru pe Ghiţa Oniţ , Danu Cocului , Fimu , Dorinu dar parcă peste medie Frenţu zile întregi s – a dedicat trup şi suflet realizării lucrării . Nu trebuie trecut cu vederea implicarea primarului , disponibilitatea Comitetului Urbarialei de a face plăţile în totalitate şi la timp , lucru care a permis continuitate şi supleţe în derularea lucrării . M – am implicat logistic doar , în adoptarea hotărârii de realizare a lucrării , găsirea la un preţ bun a materialelor prin Danu lui Liviu , aducerea lor la timp iar Abrudan merită menţionat pentru recomandarea unor oameni serioşi cu scule performante care , intr – un timp scurt au realizat săpătura simultan cu acoperirea furtunului de racord iar Nelu Purilii , nepot şi fiu de gurbeştean , cu profesionalism a încheiat în timp scurt legăturile şi racordurile făcându – i fericiţi pe beneficiari , aşezându – i în rândul oamenilor normali beneficiari a unor facilităţi minime elementare .
Mă văd silit să mă repet spunându – vă şi dumneavoastră ceea ce am spus în biserică în Sfânta zi de Crăciun , atunci cu adoptarea hotărârii de a ridica o biserică : Gurbeştiul este un sat mic , sătenii lui sunt oameni de o potenţă economică medie iar şansele noastre de a reuşi sunt indisolubile legate de faptul că : numai prinzând odată vom reuşi . Am prins odată , am băgat apă . Vom prinde odată , vom face biserică . Aşa să ne ajute Dumnezeu !
Viorel Ianc
Cred că aţi observat în scrierile mele , nu foarte multe , că centrul pământului, este la deal , acolo unde m – am născut , acolo unde de fapt a văzut lumina zilei şi părintele Iancu Ioan , asemenea domnului inginer Firicel Nicolae . Deşi puţini la număr , ’’Delanii’’ au constituit nucleul dur al satului Gurbeşti , de ce ? pentru că întotdeauna au fost primii la lucru şi ultimii la toate cele . Poate mă întrbaţi : ’’ Ce înţelegi Viorel prin – toate cele ? – ’’ şi eu vi – aş răspunde :
– Când şi – au dorit ca tot omul să – şi poată face casă pe vatra părintească , acolo unde se născuseră părinţii , moşii şi strămoşii , chiar dacă acolo şi - au adunat materialele piatră , cărămidă , grinzi , coarne şi celelalte , n- au primit ’’plan’’ . Obligaţi fiind să le mute în centrul satului pentru a realiza alinierea şi integrarea în perimetrul construibil sau amânarea construcţiei pentru timpuri care va să vină .
Atunci când copiii lor îşi doreau ca şi ceilalţi copii din sat să poată învăţa la lumina unui bec electric . Nu ! Cei de la deal nu puteau pentru că erau înafara zonei construibile şi feri Doamne să le dai egalitate de şansă .
Au venit vremuri mai bune şi s – au îndurat şi de ei săracii să – i lase să – şi facă o casă acolo unde doreau dar , curent electric , vezi Doamne dacă îşi cumpără sau îşi fac stâlpi . Culmea , şi - au făcut . Şi – au făcut şi şi – au tras curent electric . Dar nu aveau drum . Pe timpul colectivului drumul se mutase alături . Pe unde vă închipuiţi ? Prin vatra căşii popii , a bunicului meu , adică pe mai scurt , unde m – am născut . Pe drumul vechi , vacile intrau până – n brâu , ca să nu zic până în uger . La pas spre imaş şi dinspre imaş . Mai bine de şase – şapte ani , ’’ cu indulgenţie’’ povestind .
Prin noi înşine , ar fi zis liberalii lui Brătianu , şi îmi fac pantofii în familie , ar fi zis Ceauşescu , în anii de glorie revoluţionară , tot aşa , prin ei înşişi şi – au făcut drumul mai mult cu ajutorul lui Marin decât cu acelor îndreptăţiţi ai vremii şi ai vremurilor .
Aveau drum , dar nu aveau apă ca toată lumea , la Valea Borrâ vacile se uitau la cantarigul lăsat sus , inspirat parcă din Setea lui Zaharia Stancu , dacă astăzi mai ştie cineva despre ce e vorba .
Acolo se năşteau copii asistaţi nu de medic sau infirmiere calificate , ci de Tiţa Bradii , moaşa mea care ştia ce , de ce şi cum . Cu mintea – i ascuţită de ţărancă trecută prin greutăţile vremii şi ai vremurilor , cu un optimism robust , o discriminare pozitivă , călcând în picioare probleme mărunte , ştia să ajungă la suflet şi să atenueze durerea găsind soluţii spontane . Greu de înţeles şi astăzi dar demn de povestit şi de apreciat . Povestind la gura sobei vrute şi nevrute , întâmplări , adevăruri trăite întotdeauna cu tâlc şi pildă de urmat , lăsând să se creadă că ’’ a băga bogoi’’ era principala ei îndeletnicire , premulţi şi premulte le – a pus împicioare .
Ioane Cocului , Bătrânu , cu mulţi ani de prizonierat la ruşi , cu experienţe teribile despre lucruri auzite şi neauzite , era sufletul şi inima caldă pentru că , la rândul lui văzuse mai multe decât putea şi reuşea să povestească .
Gheorghie Petriţ , mic de statură , înalt la sfat , poate numai Delavrancea a reuşit din Ştefan Vodă să lege epitete mai frumoase alături de un om nelipsit din strana bisericii din Gurbeşti .
Dumitrea Petriţî trecut prin multe ca şi Ioanea Cocului, dar prin Galiţia făcând parte din trupele Austro Ungare, iar la lumina tăciunilor Băşagului din dâmbul Lăzuţî , povestea agale , cum numai Bonce trecut prin aceeaşi experienţă reuşea să te ţină fără să dormi o nopte întregă , ascultându –l .
Cred că Dumnezeu a rânduit ca dorinţa lor aprigă să se transforme în realitate şi în anul de graţie 2010 , după îndelungi discuţii şi deliberări ne – am hotărât să ne prezentăm într – un număr important la adunarea Urbarialei Josani – Gurbeşti – Goila unde preţ de 5 minute s – a demonstrat ce poate însemna unitatea şi hotărârea unui sat . Atât ne – au trebuit dovedind că discuţiile sterile , că cela vrea , ălalalt nu , şamd. , iar în decurs de 2 săptămâni , printr – o implicare exemplară a tuturor celor implicaţi , curgea apă la Valea Borr dar şi spre Avrame Şchiopului .
Sigur că ei şi – ar fi dorit ca satul să se implice şi să – i ajute mai mult dar decând e lumea cei sătui nu au prea înţeles pe cei flămânzi şi tot aşa , sătenii le – au dat posibilitatea încă odată să se afirme şi să lupte pentru că numai aşa vor şti preţui ce au câştigat . Sigur că filmul activităţii îi are în centru pe Ghiţa Oniţ , Danu Cocului , Fimu , Dorinu dar parcă peste medie Frenţu zile întregi s – a dedicat trup şi suflet realizării lucrării . Nu trebuie trecut cu vederea implicarea primarului , disponibilitatea Comitetului Urbarialei de a face plăţile în totalitate şi la timp , lucru care a permis continuitate şi supleţe în derularea lucrării . M – am implicat logistic doar , în adoptarea hotărârii de realizare a lucrării , găsirea la un preţ bun a materialelor prin Danu lui Liviu , aducerea lor la timp iar Abrudan merită menţionat pentru recomandarea unor oameni serioşi cu scule performante care , intr – un timp scurt au realizat săpătura simultan cu acoperirea furtunului de racord iar Nelu Purilii , nepot şi fiu de gurbeştean , cu profesionalism a încheiat în timp scurt legăturile şi racordurile făcându – i fericiţi pe beneficiari , aşezându – i în rândul oamenilor normali beneficiari a unor facilităţi minime elementare .
Mă văd silit să mă repet spunându – vă şi dumneavoastră ceea ce am spus în biserică în Sfânta zi de Crăciun , atunci cu adoptarea hotărârii de a ridica o biserică : Gurbeştiul este un sat mic , sătenii lui sunt oameni de o potenţă economică medie iar şansele noastre de a reuşi sunt indisolubile legate de faptul că : numai prinzând odată vom reuşi . Am prins odată , am băgat apă . Vom prinde odată , vom face biserică . Aşa să ne ajute Dumnezeu !
Viorel Ianc
Abonați-vă la:
Postări (Atom)